Ctitorie a domnitorului Moldovei, Alexandru Lapusneanu. Construita intre 1554-1558 ca necropola domneasca a familiei. Are aspectul unei adevarate fortarete remarcandu-se printr-o deosebita valoare arhitectonica si artistica, ce reinvie si continua traditiile epocii lui Stefan cel Mare si Petru Rares. In interiorul incintei, se afla Casa Domneasca care trebuia sa slujeasca familiei domnitorului nu numai ca locuinta ci si ca loc de refugiu in caz de primejdie. Desi a suferit transformari de-a lungul anilor, ea pastreaza ramele de piatra ale ferestrelor, cu profile in stilul renasterii transilvanene, confirmand astfel legaturile stranse ale lui Lapusneanu cu orasele de peste munti si in special cu Bistrita, de unde au fost adusi mesterii pietrari care au lucrat la Slatina.
Asa cum se prezinta astazi, manastirea este rezultatul unor restaurari succesive.