Rezervatia se afla pe teritoriul comunei Poiana Stampei,strajuita de dealurile Smida, Casoi, Ciungii Chiperenilor, in standa soselei nationale Vatra Dornei - Bistrita si reprezinta cea mai intinsa rezervatie de turba naturala din tara noastra.
 Patrunderea in tinov se face prin traversarea unui pod de lemn peste paraiasul Casoi.  Trecand printr-o banda de molizi inalti, avem surpriza de a descoperi "o tundra" de tip siberian compusa dintr-un puiet cu consistenta medie (0,5-0,6) vegetand in aspre conditii stationale (mlastina oligotrofa).
 Acest tinov, declarat monument al naturii in 1955, este situat la o altitudine medie de 880m si este strabatut de un pod de lemn lung de 900m care permite vizitatarea rezervatiei, intrucat stratul de muschi higroscopici musteste continuu.
 Importanta stiintifica a acestei rezervatii consta in aciditatea stratelor de muschi care a permis pastrarea nealterarata a polenului depus in stratele de turba de-a lungul zecilor de ani. Solul si apa sunt puternic acide, colorate cu nuante gradate de brun, predominand acizii humici si humirici. Flora bacteriana lipseste in totalitate, datorita aciditatii si lipsei de oxigen.
 Analizele sporopolenice pot determina evolutia in timp de la formarea turbariilor de acum cateva mii de ani.
 Dintre analizele si studiile efectuate de Emil Pop, au reiesit urmatoarele succesiuni de vegetatie :
- faza de pin amestecat cu molid, partial salcie si mesteacan, in perioada preboreala;
- faza de pin cu molid, cu urme de alun si stejaris mixt (cu ulm si tei), putin reprezentata ca faza de trecere din borealul timpuriu;
- faza molid-alun-stejaris mixt cu preponderenta molidului, cuprinzand timpul calduros postglacial si boreal pana la subboreal;
- faza molid-carpen, acesta atingand maximul de uscaciune de la sfarsitul subborealului, trecand in subatlantic;
- faza molid-fag-brad din subatlanticul rece si umed, faza fagului fiind cea mai recenta.
 Genetic, tinoavele au inceput sa ia nastere in postglacial dupa permanentizarea timpului calduros, cand la altitudini de peste 800 m cadeau destule precipitattii pentru a alimenta sfragnetele vechi. Modalitatea de geneza se pare ca a fost colmatarea unei mlastini entrofe de catre muschi (Sphagnum) .
 In prezent specia lemnoasa dominanta in tinovul Poiana Stampei este pinul silvestru (Pinus silvestris forma turfosa) care vegeteaza greu, ajungand la diametre cuprinse intre 10-22 cm la varste de circa 100 ani, mesteacanul pufos ( Betula pubescens) si unii hibrizi ( Betula hybrida, Betula warnstorffii), precum si specii ca scorusul, plopul tremurator si molidul (care alcatuiesc zona de protectie).
 Flora erbacee este alcatuita din specii acidofile : feriga ( Dryopteris cristata), merisorul ( Vaccinium vitis-idea), afinul ( Vaccinium myrtilus), rachiteaua ( Vaccinium oxicocos), ruginarea ( Andromeda polyfolia), vuietoarea ( Empetrum nigrum ), rogozul ( Carex pauciflora), iar dintre muschi - Saphagnum wulfianum - relict arctic si subarctic caracteristic unor zone periferice de zavoaie de tip finlandic.
 Fauna, pe langa reprezentantii caracteristici zonei montane, este reprezentata de unele relicte cu areal foarte indepartat : Groenlanda, Scotia, Extremul Orient, cum ar fi Macrobiatus dubrus - necunoscut in Europa Centrala si sudica, o furnica (Fornica fusca picea) si paianjenii Tetragantha pinicola, Therium undulatum si Drasodes margaritella.
 Asadar, tinoavele oligotrofe conserva atat speciile relicte cat si pe cele actuale aratand succesiunea speciilor de-a lungul anilor. Ele sunt o marturie a trecerii timpului, existenta lor fiind extrem de valoroasa pentru studiul evolutiei speciilor cat si pentru exploatarea rationala a turbei pentru calitatile sale deosebite ( curative, izolator, turba medicinala, ingrasamant pentru flori, etc.).
 Suprafata rezervatiei este de cca. 681,80 ha.